ἀπόλειψις, -εως, ἡ
I
τῶν ἡμετέρωνTh.4.126,
τοῦ ΣπιθριδάτουX.HG 4.1.28
•c. gen. obj.
τοῦ στρατοπέδουTh.7.75
•abs. de unos marineros
ἀπόλειψίς τε γὰρ πλείστη γίγνεταιD.50.11
•abandono, separación matrimonial
τούτους πεποιῆσθαι τὴν ἀπόλειψινD.30.15,
τὴν ἀπόλειψιν οὗτοι πρὸς τὸν ἄρχοντ' ἀπεγράψαντοD.30.17.
2 ref. a la ‘vida’, la ‘existencia’ destrucción, muerte op. γένεσις:
δοιὴ δὲ θνητῶν γένεσις, δοιὴ δ' ἀπόλειψιςEmp.B 17.3
•c. gen.
τοῦ ζῆνHyp.Epit.24,
ἐκ τοῦ ὄντοςPorph.Sent.20.
3 prosod. falta
τοῦ χρόνουdel verso acéfalo, D.T.Fr.13.
II legado, herencia, MAMA 8.451.12, 452 (Afrodisias), SEG 32.1537.5 (Gerasa II d.C.).
III cese gener. c. gen.
ἡ ἀ. τῶν ἐπιμηνίωνla menopausia Hp.Mul.2.137, cf. Arist.HA 638b25
•de la luna desaparición cuando es luna nueva, Arist.GA 767a5, del sol, Iul.Or.11.137d
•extinción del fuego, Thphr.Ign.10,
τοῦ θερμοῦArist.Mete.346b30, del caudal de los ríos, Arist.Mete.351a21
•carencia, falta
τοῦ ἐν φιλοσοφίᾳ φωτόςMarin.Procl.37.
IV jur. no comparecencia, rebeldía
ὑπὲρ τῆς αὐτοῦ ἀπολείψεωςPOxy.135.28 (VI d.C.), cf. Cod.Iust.1.4.18.